Mereu mi-am propus să ajung la Asian Food Fest, dar din diverse motive planurile mi-au fost date mai mereu peste cap, totuși în acest an pot spune că „am făcut-o și pe asta”.

Vi s-a întâmplat vreodată să mergeți la un eveniment și să „vă rătăciți”? Ei bine, mie da. Neștiind Bucureștiul, chiar dacă m-am ajutat de tehnologie, m-am învârtit vreo 10 minute în partea cealaltă a Parcului Titan. (cel puțin așa mi-au zis oamenii pe care i-am rugat să mă îndrume către Asian Food Fest.) Acum, dacă eu eram în alt parc, iar cel de vis-a-vis era Parcul Titan, asta e o altă mâncare de pește.

În timp ce căutam în locul greșit festivalul, „am dat” pe o nuntă, m-am bucurcat de lacul verde ca de smarald al parcului, de o rață ce trecea agale și măcănea, cred că și ea se bucura că e sfârșit de săptămână. Fumul de grătar, micii și berea m-au făcut să mă simt ca în cel mai vechi târg din România, Drăgaica, ce are loc în fiecare iunie la Buzău. Bine, bine, dar eu nu am venit pentru asta. Unde e Asian Food Fest? Am căutat din nou adresa. Părea să fiu în locul care trebuie, dar eu nu vedeam nimic asiatic prin jur. Așa că am întrebat câteva persoane. Mi-au spus că sunt în parcul corect, doar că, evenimentul e la 15 minute distanță și că trebuie să trec peste un pod. Oamenii mi-au arătat direcția și eu am urmărit cu atenție indicațile primite. M-am mai învârtit vreo 5 minute, ca în final să ajung la destinație. Asian Food Fest era chiar vis-a-vis de locul unde am fost prima dată. Și nu, nu a trebuit să merg 15 minute.

Pentru o zi de weekend locul unde se defășura evenimentul era neîncăpător. Cu greu te puteai strecura printre tinerii veniți la spectacol sau printre cei care așteptau la rând în fața standurilor cu mâncare.

Am dat o tură pe la toate standurile, am făcut câteva poze și după mi-am îndreptat atenția către ateliere, iar primul care mi-a apărut în cale a fost atelierul Institutul King Sejong din Bucuresti – 부쿠레슈티 세종학당. Aici, trebuie să recunosc, am făcut cele mai multe poze. Coreea de Sud are o cultură fascinantă. M-am pierdut printre hanbok-uri (puse la dispoziție de Asociația Culturală Româno-Coreeană Han Kibun) , evantaie, păpuși, ritumuri de tobe și…caligrafie. Nu cred că am să învăț vreodată să scriu în coreeană. I-am „stricat” foile Cameliei degeaba. Totuși mă bucur că a avut răbdare să mă învețe să-mi scriu numele, chiar dacă eu sunt o elevă groaznică!

De la Coreea am plecat spre India. Cred că un tatuaj cu hena nu mi-ar fi stricat, dar cum răbdarea nu prea se află pe lista mea de puncte forte, am spus „pas” și am ajuns să văd cum se bucură cei mici de picturile în nisip. Trecând pe lângă un stand, de această dată, aromele diferitelor parfumuri mi-au gâdilat nasul și mă îmbiau să rămân acolo.

China și-a „etalat” nelispitele figurine cu dragoni din piese de lego, Indonesia a venit cu cea mai bună cafea, dar și cu zeitățile ei norocoase și cu o bărcuță pusă într-un butoiu cu apă, de asemenea ne-am putut bucura și de costumele lor tradiționale.

Crucea roșie a participat la Asian Food Fest, iar cei ce doreau să învețe tehnici de prim ajutor erau bine veniți la standul Crucii roșii.

Ne-am „lovit” și de cosplay-uri și ne-am putut bucura și de compania prietenilor blănoși, ce erau prietenoși. Probabil că și lor le-a plăcut la festival.

Iubitorii de spectacol au rămas în permanență în jurul scenei. S-au făcut concursuri pe diverse teme, am văzut și câteva dansuri tradiționale (coreene, indiene și sir lankeze), iar la un moment dat publicul n-a mai rezistat să stea în fața scenei, ci s-au urcat pe ea. Ritmurile Bollywood-ului și-au spus cuvântul.