Azi și serbează onomastica peste 900.000 de români care poartă numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe dintre care, peste 700.000 sunt bărbați și peste 180.000 femei.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a fost general roman de origine greacă și ofițer în garda împăratului Dioclețian. Sfântul a fost condamnat la moarte pe 23 aprilie 303 pentru că nu a renunțat la credința creștină. Este sfântul patron al multor țări, regiuni, orașe și biserici.

S-a înrolat în armata romană și, parcurgând ierarhia militară, Sf. Gheorghe s-a făcut remarcat prin îndemânarea cu care mânuia armele. În ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, Sfântul Gheorghe a ales să-și mărturisească public credința creștină. Din ordin imperial, Sfântul a fost întemnițat și supus torturii pentru a-și renega credința. Printre chinurile pe care le-a suferit se numără: loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou, însă toate acestea nu au reușit să-l facă să renunțe la credința sa.

Sfântul Gheorghe în tradiția populară română

Sângeorzul se sărbătorește din cele mai vechi timpuri, la o lună după echinopțiul de primăvară și se spune că el ține cheile cerului și slobodă Soarele să urece în tărie ca să aducă vara. Sărbătoarea în sine reprezintă începutul verii parstorale, al cărui sfârșit îl va marca ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Sărbătorile celor doi Sfinți împart anul în două anotimpuri simetrice – vara pastorală ( 23 aprilie – 26 octombrie) și iarna pastorală ( 26 octombrie – 23 aprilie). Legenda populară spune că Dumnezeu a încredințat cheile vremii Sfinților Gheorghe și Dumitru, care de atunci le poartă la brâu.