Ciocănitoarea Woody, Tom și Jerry, Looney Tunes sunt doar câteva titluri de animații ce au făcut parte din copilăria mea și nu numai.

Totuși în acest an regizorul Jonathan A. Rosenbaum a pregătit o surpriză, atât pentru copiii de altădată cât și pentru cei de azi, aducându-l în prim-plan pe Woody, ciocănitoarea neastâmpărată, neascultătoare, cu râsul său colorat și cu „poantele” sale de neegalat.

Desenele cu Ciocănitoarea Woody au început în 1940 și s-au încheiat în 1972. Au trecut 50 de ani de atunci și totuși personajului i-au fost păstrate toate calitățile și defectele, inclusiv râsul său caracteristic.

Filme care au îmbinat animația cu realitatea au mai fost și probabil că se vor mai face, însă ceea ce este interesant la acest lung metraj rămâne animația. Aceasta își păstrează stilul retro, cu toate că imaginea lui Woody putea fi îmbunătățită într-un mod considerabil având în vedere tehnologia din ziua de azi.

Povestea pe scurt: Animalele din pădure sunt sătule până peste cap de năzbâtiile lui Woody, așa că vor semna o petiție, pentru ca el să părăsească pădurea. Se va putea întoarce doar dacă va demonstra că știe să lucreze în echipă. Expulzată din pădure, ciocănitoarea ajunge din greșeală într-o tabără de copii.

Va reuși neastâmpărata pasăre să învețe să lucreze în echipă și să se întoarcă în pădure?

Lung metrajul poate fi văzut pe Netflix. Ține în jur de o oră și 40 de minute și este un film ideal pentru duminică seara. P.S.: Îl aveți dublat în română, deci vă rămâne doar să dați play.

Spor!